Sfantul Nicolae - în slujba poporului
După o vreme, vrând cuviosul Nicolae a merge în Palestina, a urcat pe o corabie şi a plecat într-acolo. S-a pornit furtună grozavă pe când erau pe mare. Fericitul le-a spus să îndrăznească a se ruga la Dumnezeu şi împreună cu aceia s-a rugat. Toată groaza s-a prefăcut în veselie când vântul s-a potolit, norii s-au risipit şi soarele s-a arătat. Navigând liniştiţi, au ajuns în port.
A zăbovit mult la Ierusalim, pregătindu-se şi năzuind a merge în pustie. Dar un glas dumnezeiesc l-a sfătuit să meargă acasă, căci Domnul nu voia ca făclia pregătită pentru sfeşnicul mitropoliei din Lichia să se irosească în pustie. S-a întors deci părintele Nicolae şi s-a retras într-o mănăstire, sporind comoara duhovnicească. Cum stătea el într-o noapte la rugăciune, a auzit iarăşi glasul:
- Nicolae, să intri în slujba poporului, dacă Mă iubeşti cu adevărat!
- Oare ce-mi spui, glasule? Ce voieşte Domnul de la mine? s-a înspăimântat şi a cugetat Nicolae. Şi glasul i-a spus:
- Nicolae, nu aceasta este holda pe care trebuie să Mi-o aduci roadă şi pe care o aştept de la tine. întoarce-te printre oameni, pentru ca prin tine să se preamărească numele Meu!




