Sfantul Nicolae - Minunea - Cum a izbavit de la inec un dreptcredincios
Un om oarecare din Constantinopol, cu frica de Dumnezeu si credincios in
Hristos, care iubea pe Sfantul acesta si era iubit si el de dansul, vrand
oarecand sa faca o calatorie in alta tara, grabindu-l treaba ce avea, s-a dus
la biserica Sfantului de si-a facut rugaciunea dupa obicei si, luandu-si ziua
buna de la rude si de la prieteni, a intrat in corabie. Iar cand a fost la 9
ceasuri din noapte, s-au sculat corabierii sa intoarca si sa intinda panzele,
incepand alt vant. Deci, intru acea vreme, s-a sculat si acest smerit om sa
mearga dupa apa si, avand toti de lucru cu intinsul panzelor, s-a intamplat ca
s-a impiedicat si a cazut in mare. Si, fiind intuneric si vantul pornind
corabia inainte, n-au putut corabierii sa-l ajute cu nimic, ci plangeau de
amara moarte a acelui om. Iar el, cazand in mare, cum era imbracat, si
aflandu-se acum in largul marii, a zis: "Sfinte Nicolae, ajuta-mi!" Si,
strigand catva timp acest cuvant, o, minune!, s-a aflat omul in mijlocul casei
sale, parandu-i-se ca este in adancul marii. Iar vecinii, auzindu-i glasul,
s-au sculat, la fel si cei din casa, aprinsera lumina si, strangandu-se si
vecinii de afara, l-au vazut cu totii stand in mijlocul casei si strigand; si
apa de mare curgea din hainele lui. Deci, incremenind au ramas muti de groaza,
iar el a zis: "O, fratilor, ce este aceasta ce vad?" Ca stiu bine ca ieri, la
noua ceasuri, cand mi-am luat ziua buna de la voi, de la toti, intrand in
corabie, am purces la drum, ca avand vant bun, am mers catva timp, iar cand a
fost la a doua si a treia straja de noapte, adica la noua ceasuri, m-am dus
pentru apa si m-am impiedicat de corabieri si am cazut in mare. Si chemam pe
Sfantul Nicolae intru ajutor, iar acum nu stiu unde ma aflu, ci spuneti-mi
voi ca eu mi-am iesit din fire si sunt uimit". Iar aceia, luand seama la
cuvintele lui si vazand si apa marii, care curgea de pe dansul, strigau:
"Doamne, miluieste!"
Deci, dezbracandu-se si luandu-si alte haine, s-a dus la biserica Sfantului
Nicolae. Si acolo a petrecut cealalta parte de noapte, cazand cu lacrimi si
cu rugaciuni, la icoana Sfantului. Si, venind vremea Utreniei si strangandu-se
poporul, s-a facut cunoscut la toti minunea si s-au umilit toti si s-au
minunat de acele dulci aromate ce le adusese acel om, spre multa multamita,
Sfantului Nicolae, vazand si biserica plina de lumanari aprinse, slavind pe
Dumnezeu si laudand pe Sfantul, vestindu-se aceasta mare si peste fire minune
prin tot Constantinopulul. Si a ajuns pana si la urechile imparatului celui de
atunci si ale Patriarhului, care, facand sfat, au zis sa cheme pe acel om. Si,
mergand el si istorisind inaintea multora cele pentru dansul, toti au
strigat: "Mare esti, Doamne, si minunale sunt lucrurile Tale si nici un
cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale". Si asa, facand Litii si
Privegheri la care se strangea mult popor, mergea el la biserica Sfantului,
slavind si binecuvantand pe Dumnezeu si dand multumire credincioasei Sale
slugi, Sfantului Nicoale.
